Cimbru
Satureja hortensis și Satureja montana

Cimbru

Cu o aromă fină ce amintește de cimbrișor, oregano și mentă, cimbrul se regăsește în faimosul amestec de plante “Fines herbes” din Franța.

Aroma cimbrului

Cimbrul este intens aromat și are un gust ușor iute, piperat, motiv pentru care planta mai este cunoscută și sub denumirea de “iarbă piperată”. Cele mai cunoscute specii sunt cimbrul de vară (Satureja hortensis) și cimbrul de iarnă (Satureja montana), acesta din urmă fiind mai iute decât primul.

Utilizarea cimbrului

Cimbrul este condimentul care dă un gust inconfundabil mâncărurilor. Frunzele de cimbru sunt recoltate atunci când plantele încep să înflorească, întrucât aroma acestora este mult mai intensă. Se folosește cu moderație deoarece are o aromă puternică și poate acoperi gustul celorlalte ingrediente. În preparate, poate fi folosit atât proaspăt, cât și uscat.

Cimbrul desăvârșește gustul preparatelor din legume (cum ar fi fasole, cartofi, varză, mazăre, linte și roșii), din carne și pește, supelor, ciorbelor și sosurilor. Se folosește, în special, în asociere cu carnea grasă, de vânat și cu mâncăruri cu afumături.

Originea și istoria cimbrului

Cimbrul, denumit și cimbrul de vară/de grădină, este originar din regiunea est-mediteraneeană, iar cimbrul de iarnă provine din sudul Europei. Astăzi este cultivat în Germania, în toate țările mediteraneene, în vestul Asiei și India.

Se armonizează foarte bine cu busuioc, chimion, usturoi, lavandă, dafin, măghiran, mentă, nucșoară, oregano, pătrunjel, rozmarin, anason stelat și cimbrișor.